TATĂ PENTRU PRIMA OARĂ (INTERVIU)

Atunci când un cuplu anunță că vor avea primul copil, vrând nevrând timp de 9 luni toată atenția se îndreaptă asupra mămicii care poartă în pântec minunea. Întrebările despre sarcină, naștere, cumpărături și tot felul de curiozități se adresează mamei, iar tăticul este cam dat la o parte în toată ecuația asta. Însă cu toții știm cât de important este rolul tatălui atât în viața micuțului, cât și a mamei. Și pentru că majoritatea articolelor atunci când e vorba despre o sarcină vizează direct mămicile, de data aceasta am intervievat un viitor tătic, mai exact pe soțul meu. A fost un exercițiu interesant atât pentru mine, cât și pentru el. De asemenea, mi-am dorit să aflu cum “se vede” așteptarea unui copil prin ochii unui tată. Recunosc că mi-a fost destul de greu să formulez întrebările, pentru că nu îmi pot imagina ce ar gândi un tătic, însă sper să puncteze el aspectele esențiale în cele ce urmează.

Foto Suzana Plesca & Adela David
Care a fost primul gând ce ți-a trecut prin minte atunci când ai văzut testul de sarcină pozitiv?

Am fost copleșit de emoții. Dintr-o dată am simțit că trebuie să îmi iau rolul de cap al familiei în serios, că s-a cam terminat “joaca”. Deși am simțit o presiune imensă, m-am bucurat enorm! Un copil vine la pachet cu multe lucruri și te responsabilizează ca persoană.

Ce zic prietenii/ apropiații când le spui că vei deveni tată la doar 26 de ani?

În general nu mă cred pe cuvânt! Toți cred că sunt mai mare de vârstă. Pentru societatea de astăzi este destul de neobișnuit să fii tată la 26 de ani. Însă eu văd altfel lucrurile: când ei vor schimba scutece la 40 de ani, eu voi fi în drumeții pe munte cu fata mea. Da, mă văd cu ea hoinărind pe munți și mergând cu bicicleta (doar noi doi, mama acasă, haha).

E greu “să supraviețuiești” lângă o femeie însărcinată? Care au fost cele mai grele momente?

Nu e chiar atât de rău cum se spune. Cred că am avut noroc că nu ai avut pofte (nu cred în pofte), deobicei ăsta e subiectul îngrijorător, să nu trebuiască să te trezești în mijlocul nopții pentru o poftă de căpșuni, de exemplu. Însă într-adevăr am simțit în ultima perioadă, ultimele 2 luni de sarcină, hormonii mai dați peste cap.
În general trebuie să ai mai multă grijă și să oferi un confort psihic mămicii, să fii conștient că așa cum te porți cu ea, așa te vei comporta și în viitor cu fetița/ copilașul. De asemenea, totul se poate răsfrânge asupra bebelușului, nu ai cum să te comporți urât cu cea care va da naștere copilului tău, mai ales că sarcina nu este cea mai plăcută perioadă pentru mamă.

Cum ai reacționat când ai aflat că vei avea o fetiță?

Nu am reacționat în niciun fel pentru că știam sigur ca va fi fetiță. Eu am avut o relație specială cu ea încă de la bun început. Mi-a vorbit cumva!

Care a fost cel mai emoționant moment pe durata sarcinii?

A fost emoționant la prima ecografie când am văzut un punctuleț mic care pulsa și mai apoi la a doua ecografie când deja avea mânuțe și piciorușe. Nu îmi venea să cred că este copilașul nostru acolo!

Cum arată “meseria de tată” în opinia ta? Cum te vezi ca tată de fată?

Nu cred că este o meserie, să fii tată este un lucru pe care-l înveți în timp, vine într-un mod natural. Îmi doresc să fiu un tată care încurajează copilul să facă lucruri. Nu vreau să fiu un tată care taie aripile copilului. Cred că este un efort continuu, cu provocări diferite la fiecare vârstă. Trebuie să te pui în locul copilului, să nu gândești pentru tine și confortul tău, ci binele lui să fie prioritar.

Care sunt cele mai mari temeri ale tale în ceea ce privește venirea pe lume a bebelinei?

Nu am nicio temere mare legată de nașterea propriu-zisă. Sunt destul de încrezător. Suntem tineri, iar sarcina a mers destul de bine până acum. Mai degrabă temerile sunt legate de primele luni cu ea acasă, să trecem cu bine. Eu abia aștept să o țin pe pieptul meu, să avem momentele noastre în doi și să mă plimb cu ea prin parc în portbebe, chiar dacă va fi frig.

Cum crezi că va arăta viața de cuplu cu un nou membru în familie?

Cred că trebuie să ne propunem să nu ne schimbăm, să fim energici și să continuăm să ne plimbăm ca până acum, bineînțeles cu un pui în grijă pe care să-l integrăm în dinamica noastră ca familie. Va trebui să fim conștienți de faptul că absoarbe tot și ne va copia în tot ceea ce va face. Eu cred că ne vom cimenta mult mai bine ca familie și probabil vom lucra destul de mult la capitolul răbdare: atât cu copilul, cât și noi unul cu celălalt.

Care consideri că sunt responsabilitățile unui proaspăt tătic? Cum crezi că te vei implica?

Cred că cel mai important este să fii conștient că ești un model pentru copilul tău. Încă de foarte mic el simte lucruri, vede lucruri. Nu mi-e frică de schimbat scutece, cel mai frică mi-e să nu fac vreo greșeală din punct de vedere emoțional, care să-l influențeze toată viața. De asemenea, trebuie să fiu aproape de mamă, pentru că ea are mare nevoie de mine. În primele luni e normal ca bebelușul să fie dependent mai mult de ea, iar ea are nevoie de sprijinul meu.

Dacă ai sta acum de vorbă cu tătici care abia au aflat frumoasa veste, ce le-ai spune?

Le-aș spune că “s-a cam terminat joaca” și că e timpul să se maturizeze: un bărbat întotdeauna e mai copilăros. De asemenea, i-aș sfătui să primească vestea cu bucurie și să fie mai relaxați, să lase stresul la o parte (deși inerent) și să se gândească că în curând vor ține o mogâldeață în brațe. Dacă se vor gândi la asta, nu le va mai trebui nimic altceva!

Imaginează-ți că fetița ta va citi acest articol peste ani. Ce i-ai transmite?

Abia am așteptat să te cunosc și nu uita că tati e mai cool decât crezi tu!

“Nu este carnea și sângele, ci inima, cea care ne face tați și copii.”  Friedrich Schiller